Cum la Wroclaw am locuit într-o zonă foarte centrală, Muzeul de Istorie (ul. Kazimierza Wielkiego, 35) s-a aflat la 4-5 clădiri distanţă de noi aşa că, într-o după amiază ne-am abătut pe acolo, căci ce alt loc ar fi mai nimerit pentru o lecţie despre trecutul oraşului? Este deschis, cu excepţia zilei de luni, între 10-17 şi dumineca până la 18, iar intrarea este liberă.
Palatul Regal din Wroclaw, Muzeul de Istorie
Dedic această postare lui Dani, blogheriţa româncă din Grecia – al cărei blog îl urmăresc şi pe care am cunoscut-o personal – la care m-am gândit când am făcut aceste fotografii şi care ştiu că le va savura, dacă va citi postarea:)
Vă voi povesti despre Wroclaw nu în ordinea vizitării de obiective din cele trei zile pline cât am stat acolo, ci aşa cum îmi vin în minte amintirile, chemate de ceva anume.
De exemplu, ultima din suita de fotografii a postării precedente mi-a readus în minte acea oră agreabilă pe care am petrecut-o pe Tumski Ostrov după ce am vizitat bisericile mai importante. Mi-am amintit că tot aici se află şi Grădina Botanică Universitară şi cum nu prea ratez aşa ceva când sunt în alt loc, am pornit imediat în căutarea ei.
A trecut o lună de când am revenit din Polonia, timp în care am triat fotografiile și am lăsat amintirile să se așeze. Deși între timp am mai luat rucsacul în spinare pentru o incursiune pe la vechile biserici și mănăstiri armenești (despre care vă voi povesti mai târziu), încep azi să vă povestesc despre o țară mare, care ascunde nenumărate minunății pentru călătorul pornit să o cunoască și la care mă gândeam încă din anii ‘70. Probabil nu-i venise încă rândul atunci…Trebuia pesemne să aștept ca și acea țară și țara mea să intre într-o nouă zodie a istoriei lor, cea a revoluțiilor moderne europene, care au însemnat renunțarea la comunism și alăturarea la ceea ce se numește “marea familie europeană”, Uniunea Europeană.
Iată-ne, așadar, pornind la drum cu Agila cea albastră și negrul maidanez Caro, care “are deja la activ“două călătorii în Grecia, deci se poate spune că nu mai este nici el un novice al călătoriei:)
Wroclaw se pregăteşte să devină anul viitor Capitală Culturală Europeană şi, poate ce vă voi spune şi arăta în postările următoare vă vor inspira pentru un city break sau chiar o excursie de câteva zile, acolo.
Când am început să mă gândesc la traseul polonez n-am avut prea mari aşteptări de la acest oraş, deşi citisem câte ceva despre el deja. Il consideram doar un oraş industrial şi atât dar m-a atras faptul că va fi centru cultural european şi asta m-a făcut să mă gândesc că şi-a renovat măcar clădirile…Apoi, am început să aflu amănunte, rând pe rând, despre Ostrov Tumski, Stare Miasto, Grădina Botanică, piticii din Wroclaw…M-au convins, ba chiar am decis să încep periplul polonez cu Wroclaw şi bine am făcut! Acum, aş recomanda cu căldură acest oraş, oricui!
Azi vă las doar în compania unor fotografii, ca să vă stârnesc gustul:)
Wroclaw, Stare Miasto, primăria
Anul acesta, în mai, am făcut o călătorie de 17 zile, cu maşina, în Polonia care îşi aştepta de multişor rândul, pe lista mea de călătorii. Cum cei 1055 km de acasă la Wroclaw sunt prea mult de condus pentru mine într-o zi, am împărţit drumul în două, hotărând să dormim la Trencin, în Slovacia, acesta aflându-se cam la jumătatea drumului nostru.
Aflat pe râul Vah, oraşul este menţionat documentar pentru prima dată în 1069. In antichitate s-a aflat aici o tabără militară romană, iar în anul 179 un trib german s-a aşezat aici. Din Evul Mediu a supravieţuit castelul gotic.
Trencin, centru
Trencin, castelul
Ultima excursie ne-a purtat spre sud, la lăudatul templu Uluwatu dar și la alte două, mai puțin vizitate de către turiști – Pura Batuan și Pura Samuan Tiga. In trecere, am văzut și plajele de la Jimbaran, poate nu chiar cea mai bună parte a lor. Bonusul acestei excursii a fost vederea unei perechi de miri, la unul dintre temple, îmbrăcați într-un splendid costum de nuntă tradițional.
Pura Uluwatu, cocoțat pe stâncă
miri, la Pura Batuan
Schimbând de două ori trenul, de la Stuttgart, am ajuns în orașul Freiburg im Breisgau din sud-vestul Germaniei. Orașul este vechi de peste 1000 de ani și numără astăzi 230000 de locuitori. In 1457 s-a înființat aici una dintre universitățile vechi ale Europei.
Prima dată când am vizitat Melk a fost în aprilie 2008. Atunci am văzut doar mănăstirea, n-am avut timp să ne abatem și prin micul orășel de lângă Dunăre.
De data aceasta, am dormit o noapte acolo, în drum spre Germania.
Melk, oraș și mănăstire
In martie anul acesta am mai stat o săptămână în Germania, ocazie cu care am mai văzut câteva locuri noi. Unul dintre ele a fost Regensburg, unde am poposit o oră şi jumătate, în drum spre Stuttgart.
Aflat în sud-estul Germaniei, la confluenţa Dunării cu Regen şi Naab, oraşul are un centru vechi care merită vizitat.
Leonberg, aflat la 16 km de Stuttgart, a fost sediul Comitatului Wurttemberg şi se remarcă acum prin casele în stil tradiţional fachwerk, care înconjoară vechea Piaţă de Cai din centrul său. Tradiţia târgurilor de cai, veche de peste 300 de ani, se păstrează şi în zilele noastre. Târgul are loc în a doua zi de marţi a lunii februarie. Ca o curiozitate, tot aici, în 1846, s-a înregistrat oficial rasa de câini Leonberg.
Localitatea, numită iniţial Levinberch, a fost fondată în 1248 de către Contele Ulrich I de Wurttemberg.
Târgul de Cai, piața centrală din Leonberg
centrul vechi din Leonberg
Plec azi la Yerevan, să văd cum s-a schimbat capitala Armeniei în 33 de ani. Stau chiar în centrul orașului, foarte aproape de Piața Republicii. Schimbarea majoră mă aștept să fie în atmosfera orașului.
Am împărțit excursia în două zile de vizitare a orașului Yerevan, să văd ce s-a mai schimbat și alte 5 zile vor fi petrecute în excursii de o zi pentru a vizita mănăstirile, obiective turistice importante ale acestei țări. Această a doua parte am organizat-o printr-o agenție de călătorii locală.
Armenia a fost prima din lume care a adoptat creștinismul ca religie de stat, în anul 314. Istoria sa a fost destul de zbuciumată, cei care au stăpânit-o schimbându-se pe rând: perși, romani, arabi, apoi – în timpurile mai moderne – turcii selgiucizi și apoi otomani, Rusia țaristă, încorporarea în Uniunea Sovietică în 1920. Abia în august 1990 Armenia a putut să-și declare independența față de Uniunea Sovietică, aflată pe cale de disoluție.
Armenia, After 33 Years
Today I leave for Yerevan, the capital of Armenia. This trip occurs after 33 years since I visited the country for the first time. I stay right in the center of the city and parted my trip in two days of seeing what’s new in town, and other 5 days when I’ll go to visit the monasteries. This second part was arranged through a travel agency in Yerevan. Armenia is the first state in the world accepting Christianity as a state religion. The monasteries, no more in use now, can be found in nice places, in the mountains.
